Displazia de sold la caini
Informatiile prezentate in acest website au caracter informativ si nu inlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor.
Orice decizie privind sanatatea animalului de companie trebuie luata doar in urma consultarii medicului veterinar.
Displazia de sold la caini este o boala a soldului in care articulatia dintre capului femurului si soclu este malformata. In aceasta malformatie capul femural, care se aseamana cu o bila, si soclul acesteia nu se intalnesc in mod corespunzator, rezultand o articulatie care se freaca si macina in loc sa alunece lin.
Dezvoltarea displaziei de sold este determinata de o interactiune a factorilor genetici si de mediu, desi exista un tipar complicat de mostenire pentru aceasta tulburare, cu multiple gene implicate. Displazia de sold incepe adesea in timp ce un caine este inca tanar si imatur fizic. Debutul precoce se dezvolta de obicei dupa varsta de patru luni. Exista, de asemenea, cazuri de debut ulterior, in care displazia de sold se dezvolta mai tarziu din cauza osteoartritei, o forma de inflamatie articulara (artrita) care se caracterizeaza prin deteriorarea cronica sau degenerarea cartilajului articular.
Cauzele displaziei de sold la caini
Cauza displaziei de sold este multifactoriala. Cu toate acestea, ereditatea (genetica) este cel mai mare factor de risc. Cresterea rapida si cresterea in greutate prin aportul nutritiv excesiv poate complica dezvoltarea displaziei de sold.
Simptomele in displazia de sold la caini
Simptomele depind de gradul de slabiciune articulara sau de laxitate, de gradul de inflamatie articulara si de durata bolii. In stadiul precoce semnele sunt legate de slabiciunea articulara sau de laxitate. Ulterior, pe masura ce boala avanseaza, apar urmatoarele simptome legate de degenerare articulara si osteoartrita:
- Scaderea activitatii;
- Dificultate in crestere;
- Reticenta de a alerga, sari sau urca scarile;
- Topait atunci cand merge;
- Pozitie ingusta la nivelul membrelor posterioare (picioarele din spate strans nefiresc impreuna);
- Durere in articulatiile soldului;
- Lentitatea articulara sau laxitatea;
- Diminuarea gamei de miscare in articulatiile soldului;
- Pierderea masei musculare la nivelul muschilor coapsei;
- Marirea muschilor umarului datorita exercitarii mai multor greutati pe picioarele din fata, deoarece cainele sau pisica incearca sa evite greutatea pe solduri, ceea ce duce la o munca suplimentara pentru muschii umarului si la marirea ulterioara a acestor muschi.
Factori de risc pentru displazia de sold la caini
Influentele asupra dezvoltarii si evolutiei displaziei de sold sunt concomitente atat cu factori genetici, cat si de mediu:
- Sensibilitate genetica la slabiciune sau laxitate a soldului;
- Crestere rapida in greutate si obezitate;
- Factorii nutritionali;
- Masa pelvino-musculara.
Diagnosticarea displaziei de sold
Displazia de sold este diagnosticata printr-o combinatie de doua metode. Razele X de sold pozitionate special si metode speciale de palpare care determina laxitatea anormala a articulatiei soldului, ambele necesita sedare usoara.
Cea mai precisa metoda de radiografie la o varsta frageda este tehnica PennHIP. Aceasta este o metoda cantitativa care masoara cantitatea reala de laxitate a soldului. Prezice cu exactitate daca un animalut va dezvolta displazie de sold si ce optiuni chirurgicale ar fi cele mai potrivite pentru a preveni artrita criptanta.
Tratarea displaziei de sold la caini
Tratamentul displaziei de sold presupune mai multi pasi:
- Mentinerea greutatii corporale minime;
- Rutina de exercitii limitate, adica lesa are o lungime lunga pe care cainele o tolereaza confortabil;
- Folosirea zilnica sau intermitenta de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Aceste medicamente pot fi foarte eficiente in ameliorarea durerii. Cu toate acestea, AINS pot avea efecte secundare semnificative care, daca sunt utilizate zilnic, trebuie monitorizate cu analize de sange pentru a evita afectarea rinichilor si a ficatului. Intervalul de monitorizare depinde de varsta cainelui si de nivelul de dozare al medicamentului. In mod ideal, cea mai mica doza zilnica care ofera un confort evident trebuie utilizata pentru terapia pe termen lung. Daca este necesara doza maxima zilnica, riscul de reactii adverse este mai mare;
- Suplimentele de protectie ale cartilajelor sunt deseori recomandate;
- Kinetoterapia poate fi de ajutor la cainii care duc un stil de viata foarte sedentar, deoarece proprietarii lucreaza ore lungi. Cainele, ca si noi, devine rigid daca nu se misca frecvent. Miscarea articulatiei si forta musculara ajuta la mentinerea lor confortabila si mai mobila. Kinetoterapia este folosita si pentru cainii supusi unei interventii chirurgicale pentru displazia de sold. Acest lucru ajuta la intarirea muschilor si creste viteza de recuperare.
Tratament chirurgical. O optiune chirurgicala pentru tratarea displazie severa de sold este chirurgia ostectomiei capului femural. Aceasta procedura chirurgicala poate fi facuta la orice varsta si poate oferi suficient confort la un caine care cantareste mai putin de 25-30 kg pentru a evita utilizarea zilnica a medicamentelor anti-inflamatorii pentru durere, evitand astfel costurile si reactiile adverse care limiteaza sau anuleaza utilizarea acestuia.
Aceasta tehnica implica indepartarea portiunii femurale a articulatiei soldului (adica a bilei) pentru a reduce durerea produsa de contactul anormal al articulatiei soldului care poarta cartilajul articulatiei si intinderea tesuturilor moi din jurul articulatiei din cauza laxitatii.
In urma chirurgiei ostectomiei capului femural, o „articulatie falsa” se dezvolta cu muschii din jurul soldului, care transfera acum fortele de la picior in bazin in timpul miscarii membrelor. La doua saptamani de la operatia, animalul este incurajat sa faca exercitii fizice, adesea primind medicamente antiinflamatorii zilnic in primele 1-2 luni post-operatorii. Apoi, aceste medicamente pot fi necesare doar intermitent.
Prognostic in evolutia displaziei de sold la caini
Majoritatea animalelor de companie poarta greutate la scurt timp dupa operatie si necesita supraveghere pentru a preveni utilizarea excesiva a piciorului in perioada de vindecare. Daca este necesar, folositi un ham pentru asistenta initiala la mers.
Cainele trebuie sa evite scarile, suprafetele alunecoase si interactiunile cu alti caini.
Pentru a reveni la normal, cresteti incet activitatea dupa perioada initiala de restrictie. Rezultatele dupa o interventie chirurgicala variaza si depind foarte mult de marimea pacientului si de reabilitarea fizica postoperatorie adecvata. In timp ce multi caini vor avea diferite grade de slabiciune, functia ar trebui sa se imbunatateasca in comparatie cu starea preoperatorie. Poate dura pana la sase saptamani sau mai mult dupa operatie, pentru unii caini sa se imbunatateasca.