Citologie veterinara

Informatiile prezentate in acest website au caracter informativ si nu inlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor.

Orice decizie privind sanatatea animalului de companie trebuie luata doar in urma consultarii medicului veterinar.

Descriere introductiva

Citologia este o stiinta ce se foloseste in diferentierea celulelor sanatoase de celule imflamate sau neoplazmice (ce formeaza tumori). Principalele ei avantaje sunt rapiditatea si simplitatea diagnosticului, dar si costurile mici pe care le implica. 

Data fiind relativa simplitate si rapiditate a citologiei, aceasta este aplicata direct de catre medicii veterinari, in clinici, cabinete si spitale, in majoritatea cazurilor acestia reusind sa analizeze tesuturile recoltate si sa ajunga la niste concluzii preliminare intr-un timp foarte scurt. Astfel, daca in urma citologiei se descopera o anume afectiune, se pot lua masuri imediate.

Ghid de interpretare in citologia veterinare

Interpretarea citologiei se poate realiza in general direct in cabinetul sau clinica medicului veterinar, in functie de niste criterii foarte clare. Daca, insa, interpretarea nu se coreleaza cu alte semne si simptome, sau daca e nevoie de un diagnostic mai detaliat, mostra trebuie trimisa la un laborator specializat. De asemenea, daca diagnosticul este inca neclar, se recomanda efectuarea unei biopsii.

Cand se recomanda citologia veterinara

In functie de natura tesutului colectat, exista mai multe tehnici de recoltare si evaluare:

  • Tehnica aspirativa cu ac fin – Este cea mai des folosita metoda pentru a recolta mostre de celule sau grupuri de celule din diferite leziuni. Se foloseste in general o seringa de 2-5 ml si un ac de dimensiuni 22-25, insa cu cat este tesutul mai moale, cu atat acul si siringa pot fi de mai mica dimensiune. Este o tehnica folositoare in investigarea maselor de tesut moale, precum leziuni cutanate, noduli limfatici, sau mase intra-toracice si intra-abdominale. 
  • Tehnica non-aspirativa – Se foloseste pentru prelevarea mostrelor din zone puternic vascularizate, pentru a nu provoca sangerari excesive. Acul siringii este inserat de cateva ori, din diferite unghiuri, fara insa a se si aspira. Pentru limitarea sangerarii se recomanda folosirea unui ac mai subtire decat in cazul tehnicii aspirative.
  • Amprenta – Se foloseste in cazul leziunilor la nivelul pielii provocate de bacterii si paraziti, dar si in analiza specimenelor recoltate pentru biopsie. Aceasta metoda poate insa doar sa arate natura exterioara a unei leziuni, nefiind intotdeauna o buna cale de a afla ce se ascunde sub tesuturile exterioare.
  • Raclatul – Se foloseste in special la leziuni plate si uscate, unde nu se poate folosi tehnica aspirativa, sau la specimene de biopsie ce nu se exfoliaza. 
  • Analiza lichidelor corporale – Se realizeaza prin recoltarea unor lichide precum urina, lichid pleural sau lichid peritoneal, ce este apoi centrifugat pentru o mai clara concentrare a celulelor. Odata ce mostra a fost preparata, aceasta trebuie uscata si trimisa la laborator.
  • Badijonarea – Se foloseste in situatii in care tesutul este prea delicat pentru a se folosi alte metode de recoltare si presupune rularea unui tampon de vata peste zona afectata, pentru a evita deteriorarea celulelor.

Interpretarea valorilor in citologia veterinara

  • Imflamare – Recunoasterea tesuturilor imflamatoare (neutrofile, eosinofile, limfocite, macrofage si plasma) este esentiala in interpretarea mostrelor citologice. In general, prezenta exclusiva a celulelor imflamatorii indica o leziune imflamatorie. Exista si unele tumori cu o densitate mare de celule imflamatorii, insa acestea sunt relativ rare.
  • Neoplazie – Leziunile imflamtorii sunt caracterizate de prezenta unor celule diferite. Prezenta predominanta a unor celule similare indica un tesut normal, o hiperplazie (marirea in volum al unui organ, ce are loc in general in prima faza a unui cancer), sau o neoplazie (o crestere anormala a celulelor, benigna sau maligna). Daca in urma citologiei se descopera prezenta predominanta a unor celule de acelasi timp, urmatrul pas este determinarea tipului respectivelor celule.
  • Evaluarea tumorelor – Valorile citologice pot ajuta la distingerea dintre tumori benigne si maligne, in functie de anumite caracteristici ale tesutului recoltat. In general, daca tumora este maligna, celulele tind sa difere semnificativ fata de forma lor originale. Tumorile benigne seamana in general ca structura cu celulele originale.
inapoi
sus